Aflat la a treia editie, “Energy Always a Challenge” este un eveniment organizat de eestec Bucuresti ce isi propune sa faciliteze contactul dintre participanti si industria energetica din Romania. Are loc intre 9 si 11 noiembrie 2009 (agenda evenimentului).
Printre companiile ce iau parte la aceste eveniment se numara Petrom, E-ON, GDF Suez, ISPE.
The Aim of the event is to facilitate contact between faculties and industry in the sense of awareness of general issues related to energy and environmental issue.Now in its 3rd edition, “Energy Always a Challenge III ” aims at big issues of energy: electricity market, renewable energy, distributed generation systems for efficient consumption, markets and support schemes for promoting renewable energy, environmental protection.
primul weekend la bucuresti (pana acum m-am tot dus acasa in weekend). inca nu am iesit din camera. ascult niste clasica si incerc sa fac o tema la mecanica. mai combin cu niste programe in c. poate si un joc. trebuie sa ies pe la magazin, ca altfel o sa mor de foame. luni as vrea sa ma duc la recitiri.ro (adica la intalnirea lor) dar parca vad ca o sa renunt la idee.
facultatea e misto pana cand dai de teme si lucrari. adica am lucrare la mate peste 2 saptamani. vedem
Intrasem oarecum in priza cu blogul si twitter-ul in ultima vreme, dar a intervenit chestia asta minora cu mutatul la Bucuresti pe motiv de facultate, asa ca nu am mai avut timp nici sa verific mailul (exagerez putin, dar nu prea mult). Bine. M-am instalat la camin, cu toate update-urile necesare, mai am putin si ajung la versiunea 2.0, am o camera de camin OK, inca nu am inceput cursurile cum trebuie, dar de asta exista ziua de maine.
Slow down now… take a deep breath. Specific mie, toata schimbarea asta nu ma afecteaza prea mult – deocamdata – dar sper sa nu ma plafonez si aici si sa raman toata ziua in camera in loc sa fac rost de prieteni…
Daca reusesc sa cheltuiesc ceva mai putin bani o sa imi cumpar si domeniul ala la care visez de cand ma stiu.
Dar pana atunci sunt in cautare de bloguri de studenti (de la pub, de preferat chiar de la acs). BTW, sambata e LanParty in Automatica, dar io nu stiu cu ce se mananca jocurile alea si nu ma duc…
Ne mai auzim noi, fiti siguri de asta!
de cand mi-am facut primul blog, in urma cu muuulti (3-4) ani ma tot oftic din cauza lipsei vizitatorilor (sau a comentariilor, ca nu tin statistici, dupa cum are lumea obiceiul sa faca). Am avut perioade in care am experimentat cu AdSense si alte chestii de ‘income’ dar nu au dat rezultat pentru ca nu le-am configurat cum trebuie. chestia e ca nu stiu cum m-as descurca cu oameni care sa imi citeasca blogul (chestia mea proprie, personala si extrem de intima) si sa comenteze (nu in sensul rautacios al cuvantului). pentru ca trebuie sa interactionez cu ei. spre deosebire de blogurile ‘adevarate’ eu nu am o comunitate de oameni de la care sa ma astept sa gasesc comentarii cu pareri, opinii, critici, etc-uri. Mai gasesc cate un comentariu ratacit din cand in cand.
de unde a pornit scriitura de azi? am citit un interviu dat de Arhi pentru dailybusiness.ro . Am avut rabdarea sa il citesc pe tot. Concluzia? Arhiblog e ok (:)) ). si mi-am dat seama ca de fapt eu nu prea am nimic de zis si nu imi dau interesul pentru ‘blogging’. nu am un ‘target’. Adevarul e ca tot timpul am avut senzatia ca oamenii care se dau antreprenori pe net fac un mare nimic (pe langa bani) si copiaza si ei chestii de la americani. Nu stiu daca senzatia mea e adevarata sau nu, ideea e ca eu nu stunt ‘blogger’. sunt doar un tip care stie ce e un blog, cum se instaleaza o platforma de blogging, cum se fac bani din blogging (nu din experienta, pur teoretic) si alte chestii de ordin tehnic. A nu se confunda ‘antreprenor’ cu ‘blogger’ si a nu se intelege ca Arhi nu face nimic, pentru ca el intra la categoria blogger (care e a buna).
O chestie pe care a mentionat-o Arhi in interviu:
Nu am facut SEO, nu am facut nicio smecherie. Pur si simplu, am scris aproape zilnic, cateva post-uri. Articole simple, umane, care atrag.
Remember that!
Deci, ma intreb eu, de ce sunt nemultumit ca nu am trafic pe site? (oricum, reclame am doar in feed, deci chiar si cu trafic pe site, nu am nimic de castigat material – oare as fi mai motivat daca as castiga ce va din asta? )
Am gasit ieri pe Twitter ceva despre o campanie Microsoft numita “Fii destept”. Nu vad de ce ar fi cineva destept daca face cum spun ei (Microsoftistii)… mai degraba contrariul.
Destept esti daca nu dai nici un ban si totusi ai un sistem de operare performant si toate programele de care ai nevoie fara a scoate bani din buzunar si fara a-ti face griji ca se poate strica oricand sau ca poti lua virusache. Deci s-a lansat campania “nu fi prost”. La care subscriu.
Ca sa fie clar, sustin folosirea unui sistem de operare gen UBUNTU in loc de Windows. Am inceput sa folosesc Ubuntu acum 3 ani si singura limita pe care am intampinat-o a fost lenea mea in a explora posibilitatile acestui sistem de operare. Este o provocare sa intelegi mentalitatea din spatele acestui sistem, pentru ca oamenii care l-au facut nu au zis hai sa facem gramada de bani ci hai sa facem o chestie cum trebuie. Da, daca esti invatat cu Windows-ul poate fi putin dificil sa intelegi cum sunt lucrurile organizate in Ubuntu, dar odata depasita bariera asta psihologica iti dai seama ca este un sistem de operare cu o interfata grafica foarte usor de inteles si utiliza, fiecare versiune devenind din ce in ce mai ‘user-friendly’ in special pentru cei obisnuiti cu sistemele de operare Microsoft Windows.
Si e gratuit!!! Adica zero cost! Si se instaleaza usor. Si am mentionat cumva ca sunt o gramada de aplicatii care nu vin odata cu sistemul? (Pe langa jocuri, are OpenOffice.org care face ce face so MS Office dar pe gratis, VLC player care nu are nevoie de nush-ce-codecuri sa functioneze, spre deosebire de WMP, Firefox deja instalat si multe alte chestii.) Si mai sunt si open-source (pentru cine stie ce e aia si cu ce se mananca). Si daca ai chef sa rulezi un Photoshop sau o aplicatie pentru Windows, exista Wine, un emulator care iti vine in ajutor in astfel de situatii.
Acum, pentru jmecheri exista si compiz, un virtual desktop manager, cel mai bun conform lifehacker.com. Programul in discutie poate face tot felul de trucuri cu desktop-ul si adauga niste efecte vizuale “jaw-dropping” pentru cine il vede prima data in actiune.
Recunosc, in momentul asta sunt cam ipocrit. Folosesc Windows Vista. Dar astept sa apara ultima versiune de Ubuntu, 9.10 Karmic Koala (am mentionat ca versiunile de ubuntu au niste nume foarte inspirate?). I-am pastrat o partitie speciala pe laptop
Bine, motivele pentru care ar treubi folosit un sistem de operare gen Ubuntu sunt multe, dar ma opresc aici (poate nu am prezentat nici un motiv serios in favaoare ubuntului, dar cel putin am incercat)
Fie ca vrem sau nu, atunci cand trecem de o varsta, ceva in adancul fiintei noastre se schimba. Ceva in mine s-a schimbat. Multe au ramas la fel. Cu siguranta ceva s-a schimbat. Mi se pare ca lumea s-a schimbat. Da, acum vad lumea mai bine decat in trecut dar nu asta e cauza schimbarii, e doar unul dintre efecte. Cauza? Eu m-am schimbat.
Am pierdut copilul. De fapt nu l-am pierdut, este inca in mine, il ascund. L-am uitat ascuns acolo atat timp incat nu stiu cum sa il scot la suprafata. Stiu, s-a ascuns in spatele cartilor citite, in spatele ideilor dezbatute, in spatele orelor pierdute in deriva atunci cand aveam impresia ca navighez pe internet, e acolo, ascuns in spatele ideilor galagioase ce nu ma lasa sa dorm.
Sa nu credeti ca imi este dor de el. Nu! Imi este dor numai de inocenta care il caracteriza. Si poate imi este dor de lumea lui.
Cum mi-am dat seama ca imi lipseste? Totul a pornit acum trei saptamani cand am realizat lipsa bucuriei de a merge la tara. Acum mi se pare un loc plictisitor, rece, plin de amintiri frumoase. In mintea mea e reprezentat de caldura nostalgica a unui apus de august peste camp, privind peste curte, din fanar. Nu vreau sa incerc sa descriu imaginea asta in cuvine. Nu e o imagine, e un sentiment. Pentru ca asa sunt eu, fiecarui loc ii atribui un sentiment reprezentat printr-o imagine.
“La tara” este locul, imaginea, sentimentul copilului. Campul mare cat lumea a ramas in urma mea. Am parasit drumul prafuit. Nu il mai pot simti. Poate din cauza orasului care ma lasa rece. Mult mai sigur din cauza mea. Am racit, poate m-am racit, un lucru e sigur: am crescut si nu stiu cand s-a intamplat asta.
Sad song. cel putin melancolic. imi aduce aminte cat de bine e sa dormin duminica dupa-amiaza, mai ales cand ploua. si ce bine e sa dormi luni dimineata si sa te trezesti cand soarele e deja la jumatatea calatoriei sale (nu prin viata, ci intr-o singura zi, repetata pana la sfarsitul timpului – caci timpul se va sfarsi imediat dupa ce soarele o sa dispara) whatever
chestia e ca am chef sa plutesc si sa nu am de-a face ce nimeni… absolut nimeni. si pentru asta trebuie sa lupt cu dorinta mea de a comunica, cu oricine, oricum, – aproape- cat mai repede si cat mai deep shit
deci vreau sa zbor si din cauza asta nu imi pot satisface dorinta de a scrie. asa ca doar ascult niste muzica. and then i feel crappy for the rest of my lifetime that given day of the eternity. dar cel putin am impresia ca sunt fericit.
am uitat sa mantionez: sunt un om liber! (I give God credit for that)
Ma tot gandeam in ultimul timp daca sa imi cumpar un domeniu, sa imi fac un homepage si un blog pe care sa pot sa il folosesc cum trebuie (pe asta nu pot sa folosesc cheia API si deci…) si eventual sa il si monetizez (nu am chef, dar asa, for fun). Chestia e ca acum sunt imprastiat pe 1000 de profile si bloguri, multe pe care le-am uitat. Deci ma gandesc la o centralizare
pana atunci o melodie:
Brooke Fraser – Hymn (album version)
si cred ca si un link: The day of september
bine, cand ajung la bucuresti si am timp o sa imi cumpar wawe.ro sau ceva de genul asta si ma apuc de treaba (am mai zis asta de n ori si nu am facut nimic, deci si acum mint)
Mercy Me – I can only imagine
Pentru ca tot era vacanta, am mers pe la Blaxy (marea in toata splendoarea ei). Cu ocazia asta am scos masinuta la primul meu drum mai lung, pe timp de noapte. Si am tot condus, si am condus, si drumul nu se mai termina. Dupa vreo 6 ore am ajuns pe plaja, unde am pus-o de un fotbal la ora 3 jumate noaptea, dar pentru ca era oarecum dificil sa jucam pe nisip in intuneric total, ne-am pus pe somn.
Urmatoarele zile au fost interesante. M-am cam ars.
Am venit inapoi pe acelasi drum, dupa ce am trecut prin cateva probleme cu masina (i sucked all the life from it’s battery again) care a ramas si chioara de un far (mai precis al’ stang). Problemz fixed. Numai ca dupa vreo 5 ore de condus si holbat in stopurile celor din fata mea, m-a apucat un somn de nu mai stiam de mine. Si totusi m-am mai tarat o ora pana am ajuns acasa si am luat patul in brate (have i mentioned I slept in a tent for the last 4 nights?). Acum mi se exfoliaza nasul.
Buna dimineata!
Sa fac si eu chestia cu UPDATE: Totdeauna a reprezentat un mister blocajul meu atunci cand vine vorba de Dumnezeu. Adica din ceea ce scriu nu prea te prinzi ca as avea ceva de-a face cu El. De ce? Pentru ca mi se pare exagerat sa spun ca Il cunosc pe Dumnezeu si El ma cunoaste pe mine? Si totusi afirmatia asta e cat se poate de adevarata.
Am mentionat lucrul asta pentru ca la mare am fost cu niste prieteni din biserica si printre altele am studiat niste Psalmi si cartea 1 Ioan.
Pana acum nu prea am amsetecat internetul cu ceea ce tine de credinta mea dar cred ca asta se va schimba cat de curand.
Recent Comments